Drumul
de la serviciu către casă îl fac de regulă în vreo 40 de minute. Adică, ce
înseamnă ”de regulă”? Așa era până mai recent. În ultimele zile, însă, l-am
făcut într-o oră! Azi am plecat cu 5 minute mai devreme și l-am făcut în 20 de
minute (17 erau când am coborât din autobuz, în stația din fața blocului).
Nu-mi venea să cred. Nici bonei!
Fata
abia adormise, ca urmare aveam la dispoziție... un timp cam cât somnul ei.
Adică undeva între o oră și...două? Dacă am noroc! Oricum, nesperat de mult.
Altă dată abia reușesc să mă dezbrac de hainele cu care am fost la birou...
Îmi
pregătesc repede masa și mâinile îmi tremură de emoție. Ce? Vă imaginați că e
puțin lucru??? You have no idea!!! Și în timp ce mi se prăjesc cartofii (da, am
zis să fie dezmăț până la capăt! N-am mai mâncat cartofi prăjiți... nu-mi mai
amintesc de câte secole! Dezmăț ca sortiment de mâncare, dar și ca timp de pregătire.
Altă dată nu apuc nici să-mi încălzesc mâncarea gata preparată, că o și aud pe
fi-mea: ”Maaaaaa-mi!”), mă gândesc: ”Așa, și acum??? Ce să fac mai întâi?”.
Pentru că lista cu ”ce să fac când am timp” este kilometrică. Rememorez câteva
bullet-uri: să îmi pun o mască pe față (mască DE față, PE față – ca să fie clar),
să pun o mască de păr (pe păr – precizările le fac pentru mine, ca să nu le
încurc), să-mi fac manichiura (asta se va înlocui cu ”să fac o programare la
salon pentru manichiură”), să calc (noooo, not today!), să cârpesc cele două
găurele din șosetele soțului, să recitesc ”Roșu și negru” (mi-am propus asta de
vreo 2 ani, pentru că mi-am dat seama că nu-mi mai amintesc de la ce era roșu
și de la ce negru), să gugălesc niște chestii (ca să mă lămuresc, de exemplu,
ce vopsea de păr să mai încerc), să citesc niște bloguri interesante pe care
le-am descoperit, să finalizez selecția de fotografii pentru calendarele pe
care le pregătesc pentru bunicii fetei pentru Crăciun, să fac ordine în fotografiile
făcute recent (dacă tot sunt aci), să caut cadou de Crăciun pentru fi-meu (dar
încă n-am primit lista de opțiuni), să fac ordine în hainele mele din dulap, să
fac ordine în dulapul fetei (ah! de asta scap pentru că n-o să intru în camera
ei cât timp doarme), să pun un articol pe blog (s-au strâns deja câteva pe care
le-am scris și nu le-am publicat), să mă epilez, să...
Deci...
cu ce să încep? Și în timp ce mă îngrozesc admirând lista cu chestii pe care le
am de făcut, decid să nu mai încălzesc șnițelele (alea-s deja făcute), că deja
am abuzat prea mult cu cartofii de timpul meu liber atât de prețios. M-am
blocat. Cu ce să încep, oameni buni?
Mai
bine scriu un articol despre frământarea mea și până îl termin, taman bine se
trezește fata și o să ascultăm niște muzică (pentru că sigur mă prinde cu
laptopul deschis).
Am
obosit! Și n-am făcut nimic încă!
Later
edit! Am zis să mă concentrez pe lucrurile importante, așa că am făcut
programarea la manichiură! Pfiu!
Comentarii
Trimiteți un comentariu