(Atenţionare:
articolul este lung şi pe alocuri greoi, însă informaţiile rămân relevante!)
- pentru că subiectul educaţiei sexuale este încă TABU în şcoală şi părinţii, profesorii, factorii de decizie încă se împiedică în tot felul de argumente cel puţin discutabile pentru a NU face educaţie sexuală tinerilor în şcoală (nu, nu cred că şcoala este singura responsabilă pentru a face educaţie sexuală tinerilor. ŞI părinţii trebuie să facă asta. Însă vorbim despre o vârstă la care grupul de prieteni are o influenţă foarte mare asupra fiecărui copil şi de aceea consider că a primi un minimum de instrucţie în privinţa asta ÎN GRUP este potrivit, astfel încât să existe o cât de mică siguranţă că au auzit cu toţii un minim de informaţie relevantă);
- pentru că tinerii noştri AU NEVOIE să cunoască limitele între care se manifestă libertatea lor sexuală;
- pentru că la orele de dirigenţie ÎNCĂ se crede că e mai important să se facă materia de specialitate a dirigintelui clasei, deşi elevii săi au fost deja implicaţi în săvârşirea unei fapte penale;
- pentru că, deşi circumstanţele o cer, o strigă chiar, informarea elevilor de către specialişti chemaţi din afară (psihologi, jurişti, medici), atunci când se face, totuşi, se face cu grupuri mari de elevi (câte două-trei clase comasate) pentru a uşura activitatea respectivilor specialişti şi a profesorilor (cărora le încurcă orele), ceea ce scade eficienţa acestei întreprinderi din cauza gălăgiei, a imposibilităţii ca tinerii să pună întrebări, să poarte un dialog real;
- pentru că educație sexuală nu presupune doar să le povestim copiilor despre păsări și albine;
- pentru că de prea multe ori constatăm PREA TÂRZIU că ar fi trebuit să facem deja ceva...
.... Acestea
sunt câteva dintre motivele pentru care m-am decis să caut să ofer în primul
rând fiului meu informaţii corecte privind fapte periculoase, sancţionate prin
lege, care sunt legate de începerea vieţii sexuale (care bate la uşă). Dacă
asta ajută şi pe alţii în situaţia noastră, cu atât mai bine!
Un
incident petrecut deja la şcoala unde fiul meu învaţă m-a determinat să grăbesc
scrierea acestui articol dedicat faptelor de infracţiunilor de natură sexuală, care
pot afecta atât pe cei care iniţiază o asemenea faptă (sub forma pedepsei
penale), cât şi pe cel asupra căruia este iniţiată fapta respectivă (victima
actului de violenţă).
Un scurt
intro în subiect:
Pentru
tinerii aflaţi la începutul acestui drum, cred că nu e niciodată inutil de
accentuat importanţa consimţământului în desfăşurarea actului sexual. În ceea
ce-l priveşte pe tânărul interesat, vorbim despre decizia sa personală de a se
angaja într-un act sexual şi asupra acestui aspect am scris în articolul
anterior. Însă în orice relaţie este vorba despre DOUĂ persoane şi
consimţământul celeilalte este în egală măsură important şi necesar.
Subiectul
nu e chiar simplu, pentru că ştim cu toţii că uneori spunem (într-o situaţie
oarecare) un „da” care e „nu” (de teamă, de jenă, din dorinţa de a fi
acceptaţi), sau un „nu” care e un „da” (când vrem să ne alintăm, să fim rugaţi
mai mult, să simţim cât de puternică e dorinţa celuilalt). Deci ce e de făcut
de vreme ce comunicarea verbală nu este suficientă pentru a înţelege opţiunea
celuilalt? Răspunsul e la îndemână, totuşi. Deşi nu conştientizăm asta, încă
din copilărie învăţăm să căutăm elemente auxiliare care să întărească ceea ce
ni se spune prin cuvinte, cum ar fi: mimica (expresia feţei) şi gestica
(mişcări ale unor părţi ale corpului). Adică limbajul trupului. Gândiţi-vă la
filmele mute din trecut. Era destul de clar ce vroiau să exprime actorii, nu? Sau,
ca să venim în actualitate, gândiţi-vă la videoclipul piesei „Oarecare” a lui
Smiley, care este omagiu adus lui Charlie Chaplin.
Sursa foto: http://totb.ro/wp-content/uploads/2015/02/emotions.jpg
În mod
concret, ştim încă de copii să deosebim un zâmbet larg, de încurajare (care în
cazul concret discutat aici s-ar traduce prin consimţământ) şi un rânjet
chinuit (care face ca un „da” rostit să îşi piardă valoarea de consimţământ).
În mod similar, putem cu urşurinţă să ne dăm seama când e vorba despre o
îmbrăţişare caldă, când un om vrea să te simtă aproape (consimţământ) şi unul
care deşi spune că vrea să te simtă aproape, braţele lui mai mult te încurcă,
te împiedică să ajungi lângă el (lipsă consimţământ). Contactul vizual este şi
el un semn ca partenerul e pe aceeaşi lungime de undă. Dacă îţi evită privirea,
ceva nu e în regulă. Nu e chiar aşa de greu. Însă pentru a fi uşor, trebuie să
îndeplineşti o (mare) condiţie: SĂ FII ATENT LA CELĂLALT! Da, pasiune
mistuitoare, hormoni, alea-alea, ştiu! Dar în treba asta sunteţi doi! Amândoi
la fel de importanţi ca să fie bine pentru fiecare în parte.
Eeeee,
asta e partea frumoasă! Lucrurile, însă, nu ies întotdeauna aşa. Uneori se
sfârşeşte în suferinţă. Emoţională şi/sau fizică. Nimeni nu-şi doreşte asta! Însă trebuie să
învăţăm cum să evităm suferinţa. Ea poate să apară din multiple cauze. Unele
sunt inevitabile dezvoltării şi maturizării tinerilor în cauză. Aş vrea în
continuare să scriu despre suferinţele care izvorăsc din acte de violenţă
sexuală, care sunt fapte sancţionate prin lege (sunt înscrise în Noul Cod penal
2015, în capitolul „Infracţiuni contra persoanei”, partea a II-a – Partea specială,
capitolul VIII - Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale),
pedepsite cu închisoarea.
Începem, aşadar, cu precizarea legată de consimțământ:
”Elementul de bază în toate formele de violenţă sexuală este absenţa consimţământului. Pentru ca o persoană să fie implicată într-un comportament sexual este necesar ca ea să îşi dorească acest lucru, să îşi exprime voinţa, în mod liber, în deplină cunoştinţă de cauză.Consimţământul nu este considerat valabil atunci când:- este exprimat de o persoană minoră (sub 18 ani);- este exprimat de o persoană a cărei stare de conştienţă este afectată de consumul de alcool, droguri, medicamente, substanţe psihotrope sau de o stare de sănătate alterată;- este exprimat sub constrângere, ameninţare, teamă;- este exprimat fără deţinerea unor informaţii necesare sau cunoscând informaţii false.”
Aşadar, în lipsa consimţământului,
vorbim despre infracţiuni de natură sexuală care sunt descrise în Noul Cod penal 2015 (în capitolul „Infractiuni contra persoanei”, partea a II-a – Partea specială,
capitolul VIII - Infracţiuni contra libertăţii şi integrităţii sexuale):
- Violul (art. 218) este definit ca raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de aceasta stare. Sunt incluse aici şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condiţiile menţionate anterior.
Violul este o faptă deosebit de gravă şi
are consecinţe foarte serioase asupra victimei, de la traume fizice şi
emoţionale puternice până chiar la moartea persoanei respective (inclusiv
sinuciderea). Repet: este FOARTE GRAV!!!
Atenţie! Violul nu este neapărat însoţit de agresiune fizică. Dacă nu
rămân urme pe corp, dacă fata este forţată, dar nu se opune fizic (pentru că ştie
că nu are nici o şansă, pentru că agresorul este mai puternic, pentru că e
vorba despre mai mulţi agresori), NU inseamnă că nu e vorba despre viol.
- Agresiunea sexuală (art. 219) este definită ca actul de natură sexuală, altul decât cele cuprinse în definiţia violului, cu o persoană, săvârşit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apara sau de a-şi exprima voinţa ori profitând de această stare.
Exemple de fapte de agresiune sexuală:
- pipăirea într-o asemenea manieră, încât să se simtă
stânjenit sau incomodat, atât pe părţile „sexuale” ale corpului, de exemplu pe
organele genitale, sâni sau fese, cât şi pe părţile „nonsexuale” ale corpului,
dar într-un mod sexual (indiferent dacă sunt acoperite sau nu cu haine);
- obligarea sau determinarea cuiva de a face sex oral;
- obligarea sau determinarea victimei de a pipăi părţile
intime ale abuzatorului (penis, vagin, sâni, fese);
- expunerea victimei la imagini cu caracter sexual sau
implicarea ei în asemenea imagini;
- expunerea nudităţii abuzatorului în faţa victimei
(exhibiţionism);
- căutarea
unor mijloace premeditate
de a vedea
victima dezbrăcată sau parţial îmbrăcată (voyeurism);
- angajarea unei conversaţii despre sex cu victima, în aşa
fel încât aceasta să devină nervoasă şi agitată;
- angajarea unei conversaţii
cu victima despre
corpul său sau
alte lucruri personale, în aşa
fel încât acesta să se simtă neliniştit.
Daca actele de agresiune sexuală au fost
precedate sau urmate de săvârşirea actelor sexuale prevazute în art. 218, fapta
constituie viol şi este tratată ca atare. Aşa că recitiţi pasajul de mai sus.
(Cred că e destul de clar din imaginile
pe care le-am găsit că mimica fetei nu reprezintă un consimţămât pentru felul
în care este atinsă/tratată.)
Atenţie! Dacă partenerul/partenera a fost de acord cu un anume gest de
natură sexuală, NU înseamnă că a acceptat şi altele.
Atenţie! Dacă prietenii tăi pierd controlul şi devin agresivi, încearcă
să-i convingi că vor regreta ce vor să facă.
Sursa foto: http://aleg-romania.eu/wp-content/uploads/2014/08/Brosura-Violenta-sexuala.-Recunoaste-Evita-Descurajeaza-Ajuta.pdf
- Actul sexual cu un minor – raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 şi 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Fapta descrisă mai sus, săvârşita asupra
unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepseşte cu închisoarea de
la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Pentru ambele situaţii, dacă diferenţa
de vârstă nu depăşeşte 3 ani, faptele nu se sancţionează.
Dacă raportul sexual este între un minor
cu vârsta între 13 şi 18 ani şi un major, fapta se pedepseşte cu închisoarea de
la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
- Coruperea sexuală a minorilor (art. 221) definită drept comitere a unui act de natură sexuală, altul decât cel prevazut în articolul 220 (raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum şi orice alte acte de penetrare vaginală sau anală), împotriva unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, precum şi determinarea minorului să suporte ori să efectueze un astfel de act se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Actul sexual de orice natură săvârşit de
un major în prezenţa unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.
Dacă un major determină un minor care nu
a împlinit vârsta de 13 ani să asiste la comiterea unor acte cu caracter
exhibitionist ori la spectacole sau reprezentaţii în cadrul cărora se comit
acte sexuale de orice natură, precum şi punerea la dispoziţia acestuia de
materiale cu caracter pornografic se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un
an sau cu amendă.
Exemplu concret: o persoană majoră
forţează un minor (mai tânăr de 13 ani) să îl privească dezbrăcat, să privească
spectacole de striptease, poze sau filme pormografice.
- Racolarea minorilor în scopuri sexuale (art. 222) reprezintă fapta persoanei majore de a-i propune unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani să se întâlnească, în scopul comiterii unui act sexual. Această faptă se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă INCLUSIV atunci cand propunerea a fost făcută prin mijloacele de transmitere la distanţă (telefon, mesaje pe diverse aplicaţii, facebook, e-mail).
Aceste fapte grave SE PEDEPSESC CU
ÎNCHISOAREA şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Fapta se consideră mai gravă
(şi pedeapsa creşte) în câteva situaţii, cum ar fi:
- victima este rudă în linie directă, frate sau soră;
- victima nu a împlinit vârsta de 16 ani;
- fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale
pornografice (poze, filme);
- fapta a avut ca urmare vătămarea corporală (vânătăi,
răni);
- fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane
împreună.
Atenţie! Nu doar fapta în sine se pedepseşte, ci şi tentativa la infracţiunile
menţionate. Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi
infracţiunea, executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
Atenţie! Pentru FIECARE dintre faptele descrise, acţiunea penală se declanşează
ca urmare a denunţului persoanei agresate. Deci este important ca victima să
vorbească pentru ca vinovații să fie puși să plătească pentru fapta lor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu