Din experienţa mea de mamă cu un băiat foarte energic şi o
fată tot cam pe acolo, am înţeles că există activităţi și jucării care nu numai
că nu li se potrivesc, dar, dacă nu ţinem cont de acest lucru, putem ajunge cu toții,
copii și părinți, la cote înalte de frustrare.
Copilul energic este acela care se caracterizează
printr-o cantitate mare de energie pe care are nevoie să o consume în fiecare
zi. Pare greu de epuizat şi rezistă la efort prelungit, mai ales fizic. Pare
tot timpul în mişcare, agitat, curios să descopere lumea înconjurătoare şi
dornic să o transforme. Dacă îi arăţi un obiect nou, de exemplu, impulsul lui
este de a pune mâna pe el şi de a-l cerceta cu propriile simţuri, iar nu să te
privească pe tine manevrându-l. Deviza lui în viaţă pare să fie „Supune lumea
înconjurătoare!”. Asta te include şi pe tine. Rugăminţi precum „Stai puţin să
închei capsa asta!” sau „Ai răbdare să ieşim afară şi îţi dau biscuitele!” nu
îşi au sensul şi sună pentru ei ca un refuz. Pe care nu îl pot accepta. Aşa că
unele activităţi necesare care implică reducerea temporară a activității lor,
cum ar fi schimbatul scutecului, îmbrăcatul şi încălţatul, spălatul şi
pieptănatul (mai ales dacă ai ghinionul să ai un copil cu păr lung şi creţ) şi
altele asemenea devin un adevărat calvar pentru ambele părţi implicate.
Soluţiile ar putea consta în oferirea de obiecte care să-i distragă atenţia (în
sensul că să le mânuiască pe acelea, evident!) sau implicarea în activităţile
respective, ceea ce va face ca durata necesară pentru realizarea acestor
activități să crească dramatic, dar hei! what’s the rush? Şi complicaţiile nu se opresc aici...
Consecinţele pot fi, de exemplu, că acele capse rămân neînchise pentru că
lipseşte îndemânarea purtătorului şi ajutorul extern este refuzat vehement,
chiar cu crize de nervi.
Provocările vieţii cu un toddler activ le
cunoşteam la momentul la care a venit fata în viața noastră. Dar am sperat, o
vreme, că de data asta va fi altfel – în sensul de „mai ușor de gestionat”.
Este altfel, dar într-o măsură (prea) mică. Aşa că mi-am activat amintirile
legate de perioada copilăriei fiului meu şi am adăugat şi observaţiile privind
stilul fetei ca să întocmesc o listă cu jucării nepotrivite acestui tip de
copil (activ, energic, fizic). Pentru că tot e vremea sărbătorilor şi lista de
cadouri e subiectul aflat pe buzele şi în mintea (și blogurile) tuturor...
Așadar, e inutil să dăm banii pe cadouri cum ar fi:
1. Cărţi de colorat - coloratul poate fi o
activitate prea statică pentru copiii activi, dornici de mişcare. Stând pe
scaun cu un creion în mână, aceştia îşi folosesc prea puţin corpul, energia de
care dispun nu se poate descărca şi asta poate fi frustrant pentru ei. Ca
urmare, vor încerca să devieze activitatea conform interesului lor şi să se
urce pe masă pentru a putea scrie mai bine direct pe perete, spre exemplu. Sau
să se joace cu scaunul, cu creioanele şi să se pună, astfel, în situaţii
periculoase. Soluţia noastră este să facem această activitate doar împreună. Nu
este soluţia perfectă, pentru că de multe ori mi s-a întâmplat să mă „fure”
activitatea, să rămân la masă desenând ceva, în timp ce ea ajunsese să coloreze
cu un creion cerat capacul laptopului.
2. Cărţi pentru învăţat culori, forme, numere – pe
acestea le consider inutile în general, nu doar pentru copiii activi. Culorile,
formele, numerele se pot învăţa eficient şi distractiv în contexte obişnuite de
viaţă. De exemplu, culorile am început să le învăţ cu fetiţa mea la semafor.
Da, am început cu roşu-verde, în timp ce aşteptam să traversăm spre locul de
joacă din parc. În felul asta am învăţat şi o importantă regulă de circulaţie.
Dar să revin la culori. Am folosit situaţii concrete ca prilejuri de învăţare:
maşinile parcate pe marginea drumului, bilele şi covorul de la locul de joacă,
creioanele, florile din parc, obiectele de îmbrăcăminte, obiectele din cameră
etc.
Cărţile de poveşti nu le-aş baga în această
categorie din două motive:
- ca activitate de zi, pot fi "interpretate" la modul fizic, pe roluri, astfel încăt să se elimine pasivitatea ascultătorului şi să fie menţinut interesul copilului;
- ca activitate de seară, înainte de culcare, ascultarea / cititul (fără „interpretarea” fizică de care vorbeam mai sus) de poveşti ajută copilul să se linistească după agitaţia din timpul zilei şi oferă răgazul necesar lui Moş Ene să apară şi să-şi facă magia.
3. Puzzle - din nou o activitate care se desfăşoară
static, pe scaun. Ca părinte sigur că trebuie să le încerci pe toate. Curând,
însă, constaţi că pentru copil e mai interesant să verifice cât de trainice
sunt piesele stânse între dinţii lui. Sau cum aterizează în diverse locuri din
casă, după un zbor de recunoaştere. Le strângi cu regret, sperând să vină o
vreme când o să-i placă să le îmbine pentru a crea imagini complete. Deşi ai
auzit în parc despre copii de aceeaşi vârstă care deja fac asta. Glumesc!
Personal nu sunt îngrijorată, pentru că ştiu (de data trecută) că cel mai
posibil acest moment n-o să vină. So... why worry?
Cu Lego, însă, situaţia e diferită. Deja de câteva
luni bune studiază copilul felul în care unele obiecte intră în altele, aşa că un
joc Lego e, cumva, în logica lucrurilor. În plus, poate construi obiecte pe
care le poate manipula apoi după bunul plac (cum altfel?). Adică poate construi
ceva ce poate fi considerat a fi o maşinută, pe care să o târâie apoi pe covor.
Simpla chestiune a asamblării pieselor, a transformării obiectelor cu propriile
forţe prezintă un grad crescut de interes pentru copilul activ.
4. Maşinuţe cu telecomandă - copiii care iubesc mişcarea
preferă o masină oarecare pe care să o manevreze pe covor, cu care să
escaladeze (ştiu, noi, adulţii, am spune că acest lucru este imposibil în lumea
noastră) dulapurile şi pereţii, cu care să sară peste obstacole (şi asta se
poate, da), pentru care să construiască garaje şi piste, pe care să le pună să
care alte obiecte etc. Cele mai potrivite sunt cele de lemn (sunt şi mai rezistente)
şi cu un grad de detaliere redus, astfel încât să stimuleze imaginaţia
copilului. În comparaţie, maşina cu telecomandă (mai ales din cea legată cu fir
de maşină) oferă posibilităţi mult reduse de acţiune. Deci plictisitooor! După
ce s-a prins cum funcţionează, nu mai prezintă interes.
5. Maşinile cu acumulator sunt, de asemenea,
nepotrivite. Copiii activi iubesc mişcarea, iar acele maşini îi forţează să
stea nemişcaţi (cu un picior pe pedală şi cu mâinile pe un volan destul de
rigid), ele se mişcă prea încet şi cucerirea lumii nu poate aştepta atât de
mult. Totuşi, aceste maşini exercită o mare fascinaţie pentru adulţi, care vor
să impresioneze copilul cu o jucările scumpă (chiar dacă doar o închiriază).
Bineînţeles, dacă cel mic insistă, nu prea ai de ales. Mai ales că de la o
vârstă încolo și el vrea să impresioneze. Pe ceilalți copii din parc. Cam iese
cu încăierare, vă spun din experiență... Oricum, revenind la mașinile cu
acumulator, dacă adulții nu se pot abține să le achiziționeze, ar fi bine să nu
uite că acel acumulator nu ține mult, așa că cel mai probabil mașina va fi
cărată de părinte în brațe până la locul acțiunii. Asta cu riscul ca odată
ajunși acolo, să nici nu mai prezinte vreun interes pentru copil, care a
reperat că un altul are o mașinuță mică, banală, dar foarte nouă pentru el...
Copilul activ va înţelege, oricum, repede că
există alternative mai interesante şi care îi oferă satisfacţii mult mai mari
sub forma energiei eliberate şi a vitezei de circulaţie: trotineta, bicicleta
sau tricicleta (după caz), rolele, board-ul și alte dispozitive noi care au
apărut și pe care nici nu le pot numi. A, și o trambulină poate fi foarte bună,
mai ales dacă ai unde s-o instalezi. Plus un perete de escaladă.
Spor la cadorisit!
Comentarii
Trimiteți un comentariu