Măsuța de cafea

Faceți căutări pe acest blog

La multi ani!

pe decembrie 31, 2015

Solicitați un link
Facebook
Twitter
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

gânduri

Solicitați un link
Facebook
Twitter
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Ședința cu părinții în clasa a 8-a sau cât înseamnă 20%

Ședința cu părinții organizată de către profa de mate nu m-a surprins deloc. Pe copii, da. Credeau că numai diriga are dreptul să convoace asemenea adunări... Mie această ședință de clasa a 8-a mi-a amintit de a mea, proprie. A fost o ședință mai aparte, pentru că și subiectul era aparte. Ca și acum: examenul de la finalul clasei a 8-a. Atunci am fost invitați și noi, elevii și am discutat opțiunile de liceu și ce ar fi de făcut pentru maximizarea șanselor. Dar acum, când stăteam în bancă în calitate de mamă (aici n-au fost invitați copiii), n-am discutat despre opțiuni - fiecare și le știe și îl privesc - ci mai aplicat pe examen, ce anume nu funcționează acum și ce măsuri trebuie luate. Acest post nu este despre copii sau despre profesoară. Copiii (chiar în contextul discuțiilor stârnite de fotografiile cu bananele de la Balul Bobocilor din Cluj) fac ce e normal la vârsta asta să facă - se distrează, încearcă să păcălească adultul (cu temele, cu timpul petrecut la telefon,

Ora de caligrafie

A apărut (e drept, de ceva vreme, dar am avut și eu altele de făcut) știrea că unele țări au renunțat la scrisul de mână. Întâi m-am îngrijorat. Apoi am dezbătut cu alții și am văzut cât de fragile sunt argumentele pe care le-am putut găsi așa, la repezeală, pentru a susține că nu e bine să se renunțe la acest frumos obicei. Am auzit / citit / văzut și argumentele celeilalte tabere și... mi s-a părut că face sens. Măcar discuția în sine pe subiectul ăsta. Evident, în condițiile în care trăim în țara aia pe care o vedea deunăzi Ponta de la el din birou, în care toți, dar TOȚI copiii au computere, tablete, telefoane deștepte... Altfel vorbim degeaba... Sau nu? Cică Finlanda a renunțat la stilou în favoarea tastaturii. Am citit un articol în care Minna Harmanen (National Board of Education) spune că asta reprezintă o schimbare culturală importantă, dar să știi să scrii la computer este o abilitate relevantă în zilele noastre. Însă chiar și la ei acolo au apărut preocupări leg

Părinţii ca nişte jucării stricate

Cine neagă că achiziţionează jucării pentru că le plac în primul rând lor, nu copiilor, nu recunoaşte un fapt evident. În primii ani de viaţă ai copilului, e clar că noi alegem jucăria. Că să îndeplinească norme de siguranţă (cauciuc natural, vopsele ecologice sau comestibile), că să fie (vezi tu, Doamne) educative, că să fie fabricate de un producător celebru (asta ca indicator al statusului social al părinţilor... adică aşa cum femeile îşi cumpără poşetă Louis Vuitton, iar nu o geantă din Obor)... orice criteriu ar fi, e al adultului, nu al copilului. Că bebeluşul e mic şi nu vorbeşte. Încă... Dar bebeluşul creşte şi încep crizele pentru că el vrea o jucărie de la taraba din parc, de care au toţi copiii la locul de joacă. Iar tu, părinte responsabil, îi explici răbdător că acea jucărie e o chinezărie de rahat, care se va dezmembra imediat şi costă o căruţă de bani, de parcă ar fi poleită numai în aur. Şi tu ai muncit banii ăia din greu şi nu-i poţi arunca aşa, la gunoi. Nu că

Un produs Blogger

Imagini pentru teme create de bopshops