Degetul
mare pleacă la plimbare. Ca dementul. Fără haine pe el. Sau poate e
exibiționist. Sau, mai degrabă, e vreun baștan de șef, căruia îi cară alții
lucrurile. Cum ar fi... arătătorul. El aduce paltonul. Paltonul este un lucru
serios. La el apelezi când vremea se strică și ești pus în pericol (de îngheț).
Deci arătătorul e responsabil, de încredere, serios, te poți baza pe el.
Mijlociul duce pardesiul. Ce e pardesiul? Un moft. Dacă ești oleacă mai
rezistent, poți și fără el și treci apoi direct la palton când nu se mai poate.
Deci mijlociul e așa, mai de categoria a doua. Inelarului i-au dat să ducă doar
fularul (”hai, mă, să-l luăm și pe el și să-i dăm iluzia că e de folos”), iar
degetul mic are o scuză foarte bună. Ăsta e cântecul și pare izvorât din
înțelepciunea populară.
Arătătorul
este cel mai important deget. Cu excepția cazului în care trebuie să te apuci
de o liană ca să sari pe o altă creangă... Atunci degetul mare e cel mai
important. Altfel, pentru cerințele zilelor noastre, arătătorul - vă spun - e
cel mai important deget. Și, ca și în cazul claviculei, care nu știi cât de
utilă îți este până nu o fracturezi, cum povesteam aici, nici despre arătător
nu m-am lămurit până nu l-am tras, accidental, pe linie moartă. Cum? Nu e greu
și nu e greu să faci asta... de doua ori!!! E doar stupid.
Știți
că statisticile spun că cele mai multe accidente cauzatoare de moarte sunt
accidentele casnice. Și multe dintre ele se întâmplă în baie. Dar nu ne spune
nimeni cât de riscantă poate să devină utilizarea măștilor de păr la pliculeț.
Credeți-mă, borcănoiul merită toți banii (deși eu m-am gândit să încerc întâi
varianta pentru o singură utilizare pentru a mă convinge că merită banii).
Pentru că nu te poți tăia la buricul arătătorului deschizându-l... Daaaa, exact
despre tăietura aia gen ”coală de hârtie” vorbesc!!! 4 mm, nu mai mult. Dar te
ustură până în adâncul sufletului zile întregi. Pentru că este rana care nu se
închide și nu se vindecă niciodată (dacă se va întâmpla, revin cu update).
Pentru că așa e ea, afurisită și, în plus, pentru că arătătorul (de la mâna
dreaptă a unui dreptaci) e degetul cel mai important, pe care îl folosim cel
mai mult, deci rana este supusă la perversiuni la tot pasul. Deci e vie...
forever!
Și
ca să revin la lucrurile cărora nu le dai importanță până când nu le mai ai, am
întocmit o listă a lucrurilor pe care nu le mai poți face când te tai fix la
buricul arătătorului drept:
- Nu te poți cremui. Pe corp, dar mai ales pe față. Dacă încerci să delegi degetului mijlociu această sarcină, ajungi să înțelegi ce spuneam mai sus despre el. Neserios, nu e de încredere. Nu cunoaște traseul de cremuire, de parcă n-ar fi fost niciodată de față când s-a făcut operațiunea asta. Se mișcă haotic, nimerește ochiul, ratează ridul ăla mare de pe frunte și nimerește într-o nară - deloc plăcut!
- Nu poți spăla vasele. Detergentul nu e deloc prietenos cu rana.
- Nu poți freca oala cu buretele de sârmă... Ahhhh! Nici nu pot să-ți povestesc cum rămâi brusc fără aer atunci când un fir răzleț din acesta găsește fanta și alunecă în rană, până în străfundul sufletului. Așa afli că ai suflet și unde anume exact e localizat el.
- Nu poți să te speli pe cap, mai exact să-ți treci mâna prin părul ud. E ca la punctul anterior, deși firul de păr nu are nici pe departe rigiditatea firului de sârmă. Atenție! Poate fi valabil și pentru părul uscat.
- Nu poți tasta la computer. Sau apăsa butonul în lift. Aici parcă mijlociul se descurcă un pic mai bine... Își mai reabilitează puțin reputația.
- Nu poți pune sare în mâncare. Auci! Nici piper. Dublu auci! Mai bine ține-te departe de orice condimente o perioadă.
- Nu poți picta cu degetul. E drept că nici n-am încercat. Pentru asta, mă felicit!
Comentarii
Trimiteți un comentariu