După
ce i-a sărit lumea în cap - înțeleg că și dinspre profesori se aud ceva voci -
pentru tâmpenia cu manualul de sport (pe cel pentru clasa a 5-a l-am ”lecturat”,
la îndemnul ministrului, aici), ministrul a făcut unele precizări. Și, la fel ca și în cazul altor colegi
de-ai lui de guvernare, când a început cu precizările, s-a băgat și mai tare în
rahat.
Cică
manualul se ia la școală doar în prima oră din an, care e oră teoretică. Eu n-am înțeles
(iaaaar? Doamne, proastă mai sunt!): tot manualul se studiază în acea primă oră?
Atunci de ce are atât de multe pagini? Cum ar putea să treacă prin toate într-o
oră – care de fapt are 50 de minute? Bun, și cu el acasă, ce facem? Îl studiază copiii în timpul liber? Sau
părinții? Și cum vor ști profesorii că s-a studiat? Pentru că tot domnul
ministru spune că ”nu dă nimeni lucrare de control la Educație fizică din manual. Nu se dau
teme pentru acasă sau teme de vacanță din manual” (citat din știrea de pe
site-ul Digi24). Huh! Slavă Domnului!!! Dar... asta înseamnă că nu se evaluează conținuturile
predate?!! Predate în acea primă și singură oră din anul de studiu, nu? Dar
revin cu întrebarea: cum să faci un manual de 140 de pagini pentru o oră de
curs??? O sută patruzeci!!!
Și
pentru că noi continuăm să nu înțelegem, iată ce ne explică domnul ministru: ”Acest
manual este un instrument care îi ajută în procesul educativ pe profesori, pe
părinți și pe elevi.” Îi ajută pe elevi? În ce sens? Se ”studiază” doar într-o
singură oră – prima – din an. Trebuie să-l studieze în timpul liber? Atunci de ce nu are statut de ”lectură suplimentară” sau ”lectură pentru timp liber”? Îi ajută pe părinți? Adică să-l strudieze
părinții? OK, cred că sunt mulți părinți care sunt interesați de ce studiază
copiii lor la școală, adică se uită prin manual la începutul anului, eventual
discută cu copiii pe marginea lui în cursul anului, îi ajută pe aceștia să înțeleagă anumite lucruri din el... dar asta nu înseamnă că manualul e făcut
pentru ei, da? N-am mai auzit așa ceva, pentru mine e o premieră: un manual pe
care școala îl face – în baza dreptului constituțional al copilului la
învățământ gratuit – pentru părinți! Și ajungem și la partea cu manualul care
îi ajută pe profesori. Bun, înțeleg asta, are sens: îi ajută în planificarea
orelor de curs, în alegerea strategiei didactice potrivite pentru obiectivele propuse etc.... dar atunci nu înseamnă oare că
trebuiau tipărite de către școală (generic spus școală) de vreo 30 de ori mai
puține manuale? (Și nici nu se mai numeau manuale...) Iar dacă te gândești că un profesor de sport are, să zicem, 2
clase de a 5-a, asta înseamnă chiar de 60 de ori mai puține manuale. Adică bani. Și copaci
tăiați. Dar revin: BANI!!! Ideea e că aceștia fiind publici, înseamnă că, de
fapt, nu sunt ai nimănui. Ba mai rău, sunt de furat. De către cei cu funcții, poziții...
În concluzie, domnul
ministru cred că a gândit deja prea mult pentru o singură zi... pentru un
întreg mandat chiar. Prea multe idei i-au venit azi, nici una realistă sau utilă. Poate tocmai pentru că azi a fost o zi de aproape-weekend și logica și bunul simț (dacă au
existat vreodată) erau deja pe plajă, la soare. Și în locul gol rămas la domnul
ministru în căpuț crâmpeiele de idei auzite în jur despre manuale, ore de sport, ore de dirigenție,
internet la toate școlile, camere de luat vederi și alte fantasmagorii și toate
responsabilitățile prea mari (care au venit cu funcția) pentru un om așa de mic au început să-l bântuie, să
se încaiere între ele și au apărut... inepțiile. Iată încă două bucați, așa... scurt:
- Manual pentru dirigenție – alți bani de furat adică. Eu îl aștept cu interes să văd cum îi învață acesta pe profesori, părinți și copii să acționeze în situațiile concrete de viață care erau de regulă tratate la ora de dirigenție: de ce a fost huiduit profu de civică la oră, de ce profa de mate a găsit clasa goală vinerea trecută, cine a murdărit catedra, de ce folosesc telefoanele mobile în timpul orelor de curs, cine a sheruit poze porcoase pe whatsapp... d-astea, de viață, cum spuneam.
- Internet și camere de luat vederi în toate școlile – adică veceurilor încă nu le-a venit vremea. Nici apei curente. Nici acoperișurilor care cad peste elevi...
Noroc
cu weekendul, cum spuneam! Că cine știe ce alte idei crețe îi mai veneau... Iar pe mine mă lua inima... O
întrebare mă frământă, însă, ascultându-l – mă rog, citindu-i elucubrațiile,
pentru că unii mai avem și treabă... Profesorii ce zic? Mai bine spus: de ce nu
zic nimic? Nu, nu așa câte unul, răzleț. Mă gândesc la sindicate, cei care îi reprezintă pe
”oamenii muncii” din acest sistem. Lor le convine asta cu manualul de sport, de exemplu?
Atunci să vină să ne explice și nouă care e treaba, care sunt avantajele, unde
e șpilul că domnul ministru zău că nu reușește să ne facă lumină în cap.
(M-a
făcut de am scris și postat 2 articole azi, deși am multe altele deja scrise și
pe care nu apuc să le postez!!!)
Mai
las niște imagini, că m-a furat lectura mărețului manual:
Comentarii
Trimiteți un comentariu