Mă
sufocă neputința de a face ceva pentru copiii mei. Să-i apăr împotriva
măsurilor pe care oamenii ce au azi puterea le iau în defavoarea lor, a
noastră, a oamenilor obișnuiți. Adică fără putere. Politică. Și nu numai...
Deci... ce să fac? Un exemplu concret: ce să fac împotriva prostiei și hoției
din spatele manualului de sport? Ce pot face? Mai nimic. Să dau din gură /
taste. Ca până acum. Nu e mult... e chiar foarte puțin. Dar nici nu pot face
altfel. Și poate că undeva, acolo, mai sunt oameni ca mine și dacă eu tac, ei
nu știu de mine, nu știu că mai există oameni care speră să se schimbe ceva în
țara asta – în privința edicației, măcar! Sau poate că acești oameni plănuiesc
la un moment dat, nemaiputând nici ei să rabde, să facă ceva mai concret și
dacă eu continui să zic / scriu, mă pot găsi ca să mă alătur eu... Că m-am
săturat să fiu singură. La noi în clasă (la fiul meu) mă simt tare singură și
împotriva curentului... (Dovadă că la acest final de an nici n-am mai primit
nici un mail de la comitetul de inițiativă al părinților referitor la vreun
cadou de vacanță pentru dirigintă / profesori.... E groasă!)
În
plus, mă simt provocată de către domnul ministru (nu-i dau numele pentru că
acesta nu contează, oricum s-ar numi, tot bătaie de joc e ce au pentru noi și
copiii noștri). Zilele astea a tot aruncat prostii în eter, parcă pentru a
vedea dacă mai există oameni treji în țara asta. (Bineînțeles, ca și la
bacalaureat, standardul e foarte scăzut.... Ori ne cred pe noi foarte proști,
ori atât pot ei.)
Și
m-am gândit să răspund la provocare.
Domnule
ministru, dacă pe bune aveți de gând să faceți povestea cu manualul de sport (mi
s-a pus pata), atunci eu o să fac așa: la
fiecare sfârșit de săptămână a anului școlar am să scriu aici în ce fel a fost folosit manualul
la clasa fiului meu. Știu că n-o să fie mult de scris, deci nu o să mă
copleșească munca dacă mă angajez la asta. O să ajute și faptul că sportul este
materia favorită a fiului meu și clar n-ar lipsi vreodată de la oră dacă n-ar
fi ceva vital în balanță. Mai mult, o să putem evalua și măsura în care,
FOLOSIND MANUALUL DE SPORT al domnului ministru și al prietenilor lui, el va
învăța despre sportul pe care de câțiva ani deja îl practică la nivel de
performață și cu mari aprecieri din partea antrenorului (azi m-a sunat a doua
oară din cantonament să mi-l laude pe copil ce mult își dă interesul și cât de
frumos se poartă. Asta ca să mă laud. Adică pe el!). Sunt chiar curioasă să
vedem ce înțelege el din manualul ăla despre sportul lui favorit!
Despre
mine, domnule ministru, vreau să știți de pe acum că promit să nu îmi fac util
manualul de sport al fiului meu pentru că eu susțin în continuare că faza cu
cei trei actori e plastică, dar eronată. Cel de clasa a 5-a mi-a fost de
ajuns!!!
Sursa foto: Pixabay
Comentarii
Trimiteți un comentariu