Am
citit deunăzi (post-eveniment “Biblioteca pentru Pop”, evenimentul organizat de către părinți
împotriva ministrului învățământui) o postare în care autorul spunea despre
corpul didactic că ar fi cea mai retrogradă categorie din România și nu mi-a
picat bine. Adică probabil cine citește ce scriu crede că sunt împotriva
cadrelor didactice. Dar nu e deloc așa. Am fost pregătită să fiu cadru didactic
(și n-am rămas pentru că am vrut musai să plec de acasă - a se înțelege casa
părintească, orașul natal, județul... whatever!) și am (și am avut) în familie
o grămadă de cadre didactice (soră, cumnată, mătușă, nașă, ex-socrii, socrii
sorei), așa că eu consider că sunt destul de familiarizată cu sistemul cât să
înțeleg ceva. Plus că, rămânând în afara lui (a sistemului), zic eu că nici nu
m-am pervertit, și văd mai clar decât cei din interior. Dar am rămas, în toată
această poveste, de partea cadrelor didactice. Nu a celor care nu merită și,
mai ales, nu a... SISTEMULUI. Astfel că m-am supărat, cum spuneam într-un
articol anterior, că niciodată cadrele didactice nu au avut puterea să facă o
grevă ca lumea. Acum pe bune: cine să lupte pentru ei, dacă nu ei înșiși? Cine
le-a spus lor că dacă stau cuminți în bancă (hai că poziția asta o cunosc bine),
vor primi ceea ce merită? Adică... s-a întâmplat vreodată? Atunci... ce mai
așteaptă?
Sunt
revoltată, cum spuneam, că nu fac o grevă, că nu vorbesc, că nu se revoltă în
mod deschis, pe față deși prostiile guvernanților îi privesc și pe ei. Dar sunt
ei o categoprie retrogradă pentru asta? Sau doar o masă amorfă?
S-au
întâmplat apoi (post-citirea postării cu pricina) alte lucruri, care mă
îndreaptă vertiginos către a-i da dreptate omului ăluia... și nici măcar nu mai
știu cine era (dar îmi amintesc foarte clar că și el era un tip care cunoștea
destul de intim sistemul, având, ca și mie, o grămadă de ”legături” cu el).
Cum
spuneam, mai târziu, la o altă postare, s-a remarcat o doamnă aparținând
corpului didactic ce nu numai că era revoltată că generalizăm când spunem că nu
fac nimic (cadrele didactice), că acceptă să le fie încălcată demnitatea, dar
imediat a furnizat și dovada că aveam dreptate, opiniile ei fiind exact în
sensul de a nu face nimic. De ce? - se pune întrebarea. Și a fost pusă. Pentru
că există riscul să vină alții mai răi - a sosit și răspunsul ei! Pe bune? Deci
tu, om citit (continui să consider cadrele didactice ca fiind niște persoane
citite), deschis la minte (idem) crezi că nu are sens să ceri să se oprească
tâmpeniile actualei conduceri pentru că ar putea, astfel, să facă loc unei
conduceri și mai rele??? Păi și... dacă nu ceri, crezi că primești vreodată ceva
mai bun? E la fel ca în cazul grevei pentru propriile drepturi, chiar
salariale: nu le cer, de teamă că s-ar putea să le piardă și pe astea precare
pe care le au, deci să fie și mai rău... și așteaptă să vină cineva care să-i
mângâie pe creștet și să le recunoască meritele. Dar, doamnă profesoară, nu
cumva dacă nu cereți cei din fruntea sistemului o să considere că... sunteți
muțumiți, deci nu au de ce să vă dea mai mult??? Ha? Cam așa și cu ministrul
ăsta nenorocit... dacă noi nu spunem că nu e bun, or să creadă că suntem
mulțumiți cu el, cu ce vorbește, ce hotărăște și ce face el prin tot sistemul.
Și noi ca noi (vorbesc de părinți)... dar voi, voi care chiar trebuie să puneți
în practică prostiile pe care ei le debitează... voi chiar ar trebui să fiți
primii care să strigați să se oprească răspândirea prostiei. De ce vă convine
așa? Dumnezeu bunul știe, că eu nu pot pricepe. Și mai ales nu pot accepta!
Oricum,
auzind-o pe doamna asta, am avut un șoc. Mi-am dat seama că ce auzeam nu era
deloc o noutate pentru mine. Mai auzisem fix asta. Fix de la cineva din fix
același sistem. Cum era? Great minds think alike. Halal!
Altă
boacană... un profesor de sport din Constanța a pus copiii, la ora de sport,
așezați care pe unde s-o putea, să COPIEZE câteva pagini din proaspătul și
tembelul manual de sport. Recapitulăm?
- la ora de sport,
copiii scriu, nu fac mișcare;
- nu scriu, ci
copiază da-n-boulea... ca să ce? cu ce îi ajută? la ce le folosește?
- și nu scriu în
poziții normale de scris, că n-au cum în sala de sport... ci pe jos, chirciți,
în poală. Că dacă nu putem să-i facem să fie mai frumoși, mai deștepți, mai
sănătoși, atunci zic să-i facem strâmbi - din toate punctele de vedere. Bun
scop și-a propus ministerul și profesorul cu pricina în mod special.
Deci
nu doar că n-au protestat profesorii de sport împotriva ideii tâmpite de manual
de sport pentru elevi (că dacă era pentru profesori înțelegeam) și împotriva
risipei (a se citi furtului) banilor alocați învățământului pe ceva ce nu e
necesar, dar acest cretin de profesor s-a gândit chiar să JUSTIFICE ideea
tâmpită a ministrului, încercând, cum l-a dus pe el capul (adică prost), să creeze
impresia că manualul chiar e util. Nu, n-a reușit, evident! Dar măcar sper că
dom' ministru l-a remarcat... Sper că se înțelege că nu fac vreo generalizare,
că vorbesc despre un caz concret - și, sper eu, izolat - însă, oameni buni, cât
de prost să fii??? Cât?
Așa
că... la fel ca și în cazul orașului București care își merită primarul pe care
(nu) l-a votat, și cadrele didactice își merită conducătorii ale căror prostii
le tolerează și, chiar, justifică. Până aici înțeleg. Nu accept, dar înțeleg.
Dar cu copiii ce aveți?
Deci
reconsider postarea cu categoria cea mai retrogradă...
Comentarii
Trimiteți un comentariu