Măsuța de cafea

Faceți căutări pe acest blog

#MeToo - fără poveste

pe octombrie 18, 2017

Solicitați un link
Facebook
Twitter
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

#metoo

Solicitați un link
Facebook
Twitter
Pinterest
E-mail
Alte aplicații

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Ședința cu părinții în clasa a 8-a sau cât înseamnă 20%

Ședința cu părinții organizată de către profa de mate nu m-a surprins deloc. Pe copii, da. Credeau că numai diriga are dreptul să convoace asemenea adunări... Mie această ședință de clasa a 8-a mi-a amintit de a mea, proprie. A fost o ședință mai aparte, pentru că și subiectul era aparte. Ca și acum: examenul de la finalul clasei a 8-a. Atunci am fost invitați și noi, elevii și am discutat opțiunile de liceu și ce ar fi de făcut pentru maximizarea șanselor. Dar acum, când stăteam în bancă în calitate de mamă (aici n-au fost invitați copiii), n-am discutat despre opțiuni - fiecare și le știe și îl privesc - ci mai aplicat pe examen, ce anume nu funcționează acum și ce măsuri trebuie luate. Acest post nu este despre copii sau despre profesoară. Copiii (chiar în contextul discuțiilor stârnite de fotografiile cu bananele de la Balul Bobocilor din Cluj) fac ce e normal la vârsta asta să facă - se distrează, încearcă să păcălească adultul (cu temele, cu timpul petrecut la telefon,

Ora de caligrafie

A apărut (e drept, de ceva vreme, dar am avut și eu altele de făcut) știrea că unele țări au renunțat la scrisul de mână. Întâi m-am îngrijorat. Apoi am dezbătut cu alții și am văzut cât de fragile sunt argumentele pe care le-am putut găsi așa, la repezeală, pentru a susține că nu e bine să se renunțe la acest frumos obicei. Am auzit / citit / văzut și argumentele celeilalte tabere și... mi s-a părut că face sens. Măcar discuția în sine pe subiectul ăsta. Evident, în condițiile în care trăim în țara aia pe care o vedea deunăzi Ponta de la el din birou, în care toți, dar TOȚI copiii au computere, tablete, telefoane deștepte... Altfel vorbim degeaba... Sau nu? Cică Finlanda a renunțat la stilou în favoarea tastaturii. Am citit un articol în care Minna Harmanen (National Board of Education) spune că asta reprezintă o schimbare culturală importantă, dar să știi să scrii la computer este o abilitate relevantă în zilele noastre. Însă chiar și la ei acolo au apărut preocupări leg

Grecia mea - locul unde muntele întâlnește marea și eu pe amândouă

Nu vreau să mă laud (nici n-am cu ce, really), nici nu știu să fac poze (doar apăs pe buton - nici măcar nu e buton!), dar există în lumea asta locuri care mă umplu de... extaz. Îmi place spațiul, îmi plac stâncile, îmi plac copacii (am făcut, cred, o pasiune pentru măslini), îmi place apa (s-o văd), îmi place să-mi pierd privirea în zare. Și, în mod surprinzător, am observat că-mi place liniștea. Sau am îmbătrânit. Nu, nu-mi ziceți.... Grecia... Nu contează ce insulă, ar putea fi oricare... aproximativ... Sălbatică, abruptă, dar blândă în același timp, generoasă, dar și șireată. Colorată, senină... Vorbesc, desigur, despre natură. Dar și despre oameni am de zis de bine. E incredibil cum știu să te facă să te simți bine iar tu chiar să vrei să le lași ceva pentru asta! Incredibil! M-am tot întrebat cum a reușit managerul hotelului în care am stat să-i facă pe amgajații săi să zâmbească turiștilot, să meargă mereu la ei să-i întrebe dacă nu vor să bea /

Un produs Blogger

Imagini pentru teme create de bopshops