A
venit Moș Crăciun mai devreme la mine anul ăsta. Aveam un vis: să văd cum arată
Carrefour-ul în zi lucrătoare, la ore lucrătoare. Și printr-o ciudată
întorsătură a sorții (să zicem așa), o vacanță forțată a făcut posibil visul
meu.
Doamne
Dumnezeule! Cafea băută în tihnă, în pat, cu prietena la telefon! Vizită la
Carrefour singură! În tihnă! Cu puțin efort (haha!) am găsit chiar și câteva
motive pentru care o asemenea vizită era chiar... necesară - eh!
Ca
să fie clar - eu nu prea ajung în Carrefour, pentru că am 4 marketuri Mega
Image (inclusiv în varinata Shop&Go) mai aproape de mine decât
hypermarketul sus-numit. Iar când mergem acolo, mergem în familie. Și căutăm
chestii punctuale, pentru că nu ne permitem să pierdem timpul. Și mereu e
aglomerație. Și niciodată n-am mers în market (super ori hyper) în timpul orelor de lucru. I am a genuine nine-to-five-er (actually nine-to-six-er). Deci... un adevărat vis să hălăduiesc prin Orhideea fără nici un
stress (decât ăla al banilor, mai ales după ce am aflat cât mă costă”vacanța”).
Așa
că m-am dus în stație să aștept mașina de Carrefour și nu m-am enervat deloc
pentru că ”nu mai vine odată”. L-am salutat pe șofer (el nu era în vacanță și
probabil de aceea era cam morocănos), i-am făcut loc unui domn să stea mai
aproape de ușă (dacă așa vrea el...) și am butonat pe whatsapp cu o prietenă
îngrijorată de starea mea și de soarta lumii în general până când am ajuns
aproape de destinație. Suficient de aproape cât să mă minunez că au schimbat
traseul. Păcat că n-am observat exact în ce fel. Dar nu pun la suflet...
Carrefour-ul...
nu era gol, așa cum mă așteptam. Nici pe departe. Iar foodcourt-ul era plin,
așa cum îl știu din zilele de weekend. Iar la Pepco am stat la coadă și erau 3
vânzătoare (am luat hârtie de împachetat cu 1,99 lei sulul. Nu știu ce o să împachetez,
dar e bine să fiu pregătită! Am auzit că se întâmplă minuni de Crăciun...).
Deci nimic nou, dar măcar acum știu. Ah... și am probat chestii care-mi
trebuiau și câteva care nu-mi trebuiau. Ce spun eu? Îmi trebuiau, dar nu erau
urgente. Deci au rămas pe loc.
Și
dacă tot sunt în ”vacanță”, iată ce mai am pe listă (doar pentru azi):
- să-mi pun o mască
pe față. Cu nămol era mai ieftină, deci cu nămol să fie! Ah! N-am mai făcut
asta de... 2 ani jumate??? Ba nu: 3!!! Ai dreptate, Adina. I needed a break!
Note to myself: masca o mai simt și la 2 ore după. Nu știu dacă e bine, dar
cred că data viitoare îmi iau una pentru hidratare. Sau întinerire – am zis de
minuni de Crăciun, da?
- să scriu. Pentru
blog. Și să ajung chiar până acolo încât să și postez ce scriu. Și performanța
asta a fost foarte greu de atins în ultima vreme și asta mi-a adâncit suferința.
Cum care suferință?
- să-mi fac cartofi
prăjiți și să-i mămânc în pat. Nici asta n-am mai făcut-o de.... îmi amintesc:
primisem liber de un 8 martie și am refuzat invitația soțului de a mânca de
prânz în oraș (nu seara, când se bulucea toată lumea) ca să-mi ”fac de cap”
singură, acasă. Nu știu dacă vorbim de anul ăsta sau de anul trecut. Am uitat.
Iar înainte de asta s-a mai întâmplat... înainte de a o naște pe fată. Sau
nu.... pentru că înainte să nu mai pot face asta, cred că nu mi-am dat seama că
vreau să fac asta. Mamele cu copii mici sigur înțeleg ce spun...
Revenind
la planul pentru azi, dacă prind și emisiunea aia cu rochii de mireasă, pot să
declar că am avut cea mai vulgară și în același timp plăcută zi din anul ăsta (spoiler:
n-am avut noroc decât de un film prost cu Brooke Shields). Mulțumesc, Moș
Crăciun!
P.S.:
Acest articol este un pamflet, chiar dacă tot ce am povestit e adevărat.
Comentarii
Trimiteți un comentariu