Cum alegi între grădinița de stat sau privată – câteva criterii (II)

Continuarea articolului de aici

În această a doua parte a articolului voi aborda unele aspecte mai... practice, cărora am văzut că în ultimii ani părinții le acordă din ce în ce mai multă importanță: programul de funcționare, timpul petrecut de copii în aer liber, modul în care se face acomodarea, meniul, dotările grădiniței... Și la final, câteva considerente despre preț.

5. Programul de funcționare 

În ce privește programul de funcționare discuția mi se pare mult mai clară. La stat cam de pe la ora 16 te așteaptă să vii să iei copilul. Sigur, îți spun altceva, gen ora 17, dar atunci îl găsești singur cu femeia de serviciu care dă cu aspiratorul prin grădiniță (deci nu se poate uita după copil sau face ceva activități - nici nu e treaba ei asta, foarte corect!), iar jucăriile sunt strânse demult și el, copilul, nu are voie să le mai înșire. De câte ori n-am găsit copilul așa, stând smirnă pe un scăunel! Sau plimbându-se după femeia de serviciu prin grădiniță, pe unde avea ea treabă în continuare... Nu știu cum făceau ceilalți părinți, cum reușeau deja la ora aceea (repet: 16-16,30) să ia copiii de la grădiniță. Eu aveam un serviciu la care programul de lucru se termina la ora 17 și în perioada aceea a trebuit să duc tratative cu conducerea, s-o rog să facă o excepție în cazul meu să plec la 16 cel târziu ca să pot ajunge la timp (haha!) la gradi. Pentru mine și firma unde lucram însemnau o oră lipsă în fiecare zi! Copilul, evident, mereu se plângea că pleacă ultimul...

La grădinița privată programul este până spre 18,30. La altele e chiar mai târziu. Pentru cei care nu au bunici sau vecini care să ia copiii la ora 16 și să stea cu ei până ajung acasă se vede avantajul? De ce or sta lucrurile așa? Întreb încă o dată, poate se aude până la minister: cine termină serviciul la ora 15-15,30 ca să poată lua copilul de la grădi la ora 16??? De ce treaba asta nu e făcută până la capăt? Cum? Nu e treaba mea să aflu, sunt o grămadă de oameni plătiți de minister, în minister ca să găsească soluții. Sau nu pentru asta sunt plătiți? Ah...

6. Timpul petrecut de copii în aer liber în timpul programului de grădiniță

Acesta este un alt aspect care a câștigat în ultima vreme importanță în ochii părinților. În grădinițele de stat se știe că educatoarele nu prea scot copiii afară. Motivul invocat este numărul mare al copiilor și numărul mic al cadrelor care îi pot supraveghea. Practic, totul din curtea grădiniței poate deveni periculos – datul în leagăm sau pe tobogan, alergatul, nisipul de la groapă, iar grădinița – ghici ce? – nu dorește să-și asume responsabilitatea pentru nimic. Nu e vorba că aceste pericole sunt închipuite sau că n-ar avea dreptate. Am citit despre accidente îngrozitoare petrecute astfel. Totuși, faptul că știu, ca părinte, că zilnic copilul meu iese afară de două ori (înainte de somn și după), cu excepția zilelor cand chiar nici un câine nu ai scoate afară, este foarte liniștitor. Iar pentru copil e sănătos. Își udă hainele (o găsesc schimbată și cu hainele cu care plecase de acasă puse la uscat pe calorifer), o mușcă țânțarii (vara), face vânătăi, dar știu că așa ar fi și dacă ar ieși cu mine în parc.

7. Acomodarea copiilor la grădiniță

Acomodarea a devenit un subiect foarte important în ultima vreme. La stat nici nu se pune problema, educatoarele întotdeauna știu mai bine că metoda ”smuls” este bună pentru orice copil. Și părinte. La privat acest subiect măcar se discută. Unele dintre grădinițe susțin că sunt de acord cu acomodarea treptată, altele chiar o fac. Dar și părinții sunt împărțiți în ce privește subiectul: unii cred că e necesară acomodarea treptată, alții nu. Dar cel puțin poți alege în funcție felul în care tu, părinte, vezi problema. 

8. Meniul

Mesele copiilor reprezintă un aspect oarecum comun celor două tipuri de grădinițe. Și într-un loc și în celălalt părinții au destul de puțină putere de influență, iar managementul este - tot în funcție de persoană - mai mult sau mai puțin dispus să ia subiectul în serios. Indiferent că sunt de stat sau private, încă sunt grădinițe unde se servesc mezeluri sau fursecuri din comerț, la fel cum sunt și grădinițe care aleg atent meniul copiilor. Unele rezolvă loco, cu bucătării propri, altele cu catering specializat, în funcție și de infrastructură.

Știu că la grădinițele de stat, acolo unde sunt bucătării sunt niște standarde de igienă cărora li se acordă atenție mare. Mă refer la organizarea bucătăriei, fluxul alimentelor etc. Pe bucătăreasă nu știu cine o verifică, dacă o verifică. Dacă e bună mâncarea, dacă se respectă un meniu potrivit copiilor... Dumnezeu știe! Dacă directoarei îi pasă suficient de mult, norocul părinților! Firmele de catering cred că sunt verificate mai atent. Am zis cred. Sper! Până la urmă, dacă ceva e în neregulă cu masa copiilor, grădinițele riscă un scandal cu părinții și cam atât. Firmele de catering riscă totul, pentru că ăsta e obiectul lor de activitate, tot ceea ce fac.

Cu toate astea, eu personal am avut rețineri în ce privește cateringul. Îmi inchipuiam că e o mâncare așa... ca cea servită în avion. Dar am constatat că firma aleasă de grădiniță era chiar super, una dintre cele mai tari de pe piață în ce privește mâncarea pentru copii. Foloseau făină integrală, tot felul de legume și feluri de a le prepara, dulciuri îndulcite cu curmale, stafide. Meniul se repeta la 3 săptămâni. Așa era anul trecut. Anul acesta au schimbat firma de catering din motive independente de grădiniță, dar sunt tot pe același drum, se pare. Tot la 3 săptămâni se schimbă meniul, e divers și acum și fi-mea tot nu mănâncă gustarea de la 4,30. Înseamnă că e sănătoasă!

Din nou, nu cred că ține de tipul sistemului (de stat sau privat), ci de cât de responsabil e omul care conduce grădinița. Așa că nu pot să vă recomand decât să alegeți ce este în acord cu credințele voastre și în privința asta. Dar nu fiți ipocriți, cerând grădiniței să fie mai catolică decât papa - papa voastră de acasă!

9. Dotările / infrastructura

De regulă dotările sunt bune la grădinițele de stat, infrastructura e special concepută pentru scopul propus. În vreme ce la multe grădinițe private partea asta este improvizație. E un aspect care trebuie judecat de la caz la caz (cazul fiind și grădinița, dar și copilul). Grădinițele private funcționează adesea în imobile care au fost construite pentru locuit și nu prea sunt adaptate micuților. Judecați atent și vedeți dacă sunt aspecte care pot fi depășite – de voi și de copii.

Sfaturi practice: verificați grupurie sanitare, locul unde iau masa, locul unde dorm, locul de joacă (interior și exterior), accesul către toate acestea. Curățenia și accesibilitatea sunt importante. Verificați, de asemenea, dacă grădinița are asistentă și care este programul de funcționare. 

10. Prețul

În ce privește costurile pe care le implică alegerea uneia dintre cele două variante, lucrurile sunt destul de clare. Bugetul familiei dictează! Dacă veniturile familiei nu lasă nici un pic de loc de manevră, lucrurile sunt clare: la stat plătești doar mâncarea, adică în jur de 12-15 lei pe zi, puțin peste 300 de lei pe lună. În principiu. Dar se mai pot ivi ceva cheltuieli suplimentare – lunare sau ocazionale – pentru consumabile (se pare că primăriile nu dau suficienți bani pentru ele sau... cine știe), pentru eventuale excursii sau pentru diverse cadouri. Acestea sunt, însă, cumva opționale în măsura în care omul respectiv de la catedră nu devine revendicativ. Aici, din nou, depinde de om luat ca individ particular și de instituție. Chiar... de instituții.

                La privat discuțiile se învârt undeva în jur de 1500-2000 lei pe lună, ba chiar mai scumpe. Nu prea se ține cont dacă lipsește sau nu copilul (ca și în sistemul de stat, educatoarele trebuie plătite și dacă lipsește copilul tău câteva zile), costuri suplimentare pe diferite activități apar și ele, de principiu nu mai dai cadouri... nu intru în detalii pentru că fiecare instituție poate avea o abordare proprie. Aceste costuri asociate grădinițelor private au devenit mai accesibile decât erau cândva (de exemplu față de cum erau acum 10 ani). Se vede și în faptul că oferta este mai bogată, la tot pasul au apărut grădinițe private. Cred că este, în principiu, un lucru bun. Puțină presiune din economia de piață pe instituțiile de stat nu strică. Din păcate, nu același lucru se întâmplă cu școala. Care rămâne, în foarte mare parte, apanajul statului.

Cred că indiferent care este alegerea potrivită fiecăruia, ea este făcută având în minte un singur lucru: binele copilului. Așa că nu uitați că asta înseamnă, la această vârstă, să se joace, să fie sprijinit să descopere, astfel, lumea înconjurătoare, să fie îngrijit adecvat și să fie fericit. Am pus fericirea la sfârșit nu pentru că ar fi mai puțin importantă... Ci ca să vă rămână în minte după ce închideți pagina acestui articol...

To be improved...

Mircea Cărtărescu: Școala fundamental e a celor care învață la școală, a elevilor, a lor, nu este a profesorilor, nu a directorilor, nu a Ministerului Educației.