Înjurătura de mamă

Din câte știu (sunt departe de a fi un expert în domeniu), la români cea mai „grea” înjurătură este cea de mamă. Mai exact, cea care te trimite direct acolo unde erai înainte să începi să faci umbră pământului. Doamne, pe câți n-am văzut / auzit opăriți pe acest subiect. „Totul până la mamă, da?” Adică poți să-i zici că e prost (așa declară), dar nu să-l înjuri de mamă. Mama e „sfântă”. Am pus ghilimele pentru că așa dă bine să zici.

Ce vreau să zic? Acum două zile am citit o știre cu o femeie omorâtă de propriul ei fiu. În bătaie. Alte mame (e drept, nu numai mame, ci și tați sunt în situația asta) sunt uitate în gospodării care se prăbușesc la propriu pe ele. Sau în azile, care oricum sunt prea puține față de cerere și au condiții care ne înfioară (dacă aflăm despre ele). Sau pe străzi. Dar cel mai bine poți să-ți dau seama de atitudinea pe care o are o țară față de mame din politica pe care o duce față de o categorie din populație aflată într-o stare de vulnerabilitate maximă în plan socio-profesional: gravidele și proapetele mămici.

Gravidele și proaspetele mămici sunt, practic, într-o situație imposibilă: nu-și pot schimba jobul (am zis practic, nu în teorie), nu mai pot schimba nimic din ce s-a întâmplat cu cariera lor în ultimele 12 luni și, mai ales, nu pot influența în nici un fel deciziile celor aflați la putere și dornici de a rămâne în istorie cu o faptă „măreață”, precum această „revoluție fiscală” - măreția, în cazul ăsta, constând în gravitatea efectelor și amploarea în rândul populației: IT-iști (neinteresanți pentru putere pentru că nu votează cu PSD-ul și probabil că nici la proteste nu prea au timp să ajungă), persoane cu handicap (nici ele nu merg la proteste și nici voce puternică n-au, deci pot fi ușor ignorați), profesori (alături de cadrele sanitare - și ele probabil că vor țipa de luna viitoare că li s-a luat, nu dat, cum s-a promis - sunt cele mai manipulabile categorii profesionale, pentru că niciodată în istorie n-au reușit o grevă ca lumea, deși ar putea avea o putere fantastică... dar n-or s-o facă nici în viitor, deși tot amenință, de frică că-și pierd bruma de salariu și pentru că vor fi trădați de liderii sindicali, ca întotdeauna), persoane angajate part-time (din nou, ușor de neglijat). Mai nou, bolnavii, dar și femeile gravide (aflate în concediu pre și post natal) și mămicile aflate în concediu de creșterea copiilor au realizat lovitura care le-a fost aplicată prin aplicarea acestei revoluții fiscale.

Ce să zic de bolnavi? Deja știm cu câtă nesimțire e tratată problema sistemului de sănătate... În afară de condiții execrabile de îngrijire, bolnavii rămân acum și cu bani mai puțini. Așa le trebuie, dacă se îmbolnăvesc. Exemplarele care nu sunt puternice, sănătoase țin turma pe loc, vă amintiți, da? (Am scris aici despre asta.) Iar despre gravide și mămici... doar n-o să iasă în stradă, nu? Au ele alte treburi și, pe vremea asta, trebuie să se țină departe de boală. Pentru sănătatea lor și a micuților lor – a-propos de ce spuneam legat de grija statului față de bolnavi.

Am fost ieri la protestul ”Flashmob OUG 3/2018 - Ne furați viitorul !”, chiar dacă am ieșit din grupul țintă (însă am fost acolo și știu cum e): au venit acolo o mână de oameni, la propriu. Majoritatea gravide și mămici cu copii mici – în căruicioare sau ăn marsupii. Cu două-trei persoane mai mulți decât jurnaliști (profesioniști sau amatori). Mă așteptam să nu fie locul plin de gravide și mămici cu bebeluși, pe bune. Am zis mai sus de ce. Dar nu înțeleg de ce n-au fost mai mulți... alții: bărbații lor, care sunt afectați direct de micșorarea veniturilor și punerea în pericol a viitorului propriilor progenituri, frați și surori care știu, văd, înțeleg prin ce trece sora lor (gravidă sau proaspătă mămică), părinți care vor fi acum poate în situația să acorde mai mult ajutor financiar dacă familia fiicei lor nu se va descurca în noile condiții, alți oameni cu copii mai mari, trecuți la rândul lor prin situația de a se descura în situații similare, oameni în orice situația familială care înțeleg bătaia de joc a guvernului la adresa viitorului țării. Suntem cu toții patrioți de 1 decembrie, de 24 ianuarie, dar ne uităm nepăsători (sau doar ne enervăm pe facebook) cum guvernul taie indemnizațiile mamelor - intenționat sau din prostie, nici nu mai contează! Să nu mai zic și de educație, unde bătaia de joc la adresa „viitorului țării” a devenit nu o deviere de la normal, ci starea de fapt.

S-au săturat oamenii să tot protesteze. Știu. Înțeleg. Și eu m-am săturat. Aș prefera să stau acasă, la căldurică. De fiecare dată au fost condiții meteo foarte aspre, de genul la care eu sunt sensibilă, dar.... ce dracu să fac??? Chiar și ieri... a început un soi de burnițeală exact la ora la care era programat protestul ăsta. Iar data trecută, pe 24 ianuarie, am răcit rău. Întâi eu, apoi, pe rând, ceilalți din casă. Să nu te apuce dracii?

Dar să revin la protestul de ieri. Stăteam în Piața Victoriei (m-am dus singură de data asta) și m-au trecut lacrimile de neputință față de ceea ce ni se întâmplă (nu, nu e prima dată). Și mă gândeam: cine sunt ăștia care au făcut așa ceva? Oameni fătați pe tarla, între două sape, cum se întâmpla pe vremuri destul de des în satele românești. „Ion” al lui Rebreanu nu e un roman fantastic. Femeia năștea și apoi lua din nou sapa în mână. Că „nu avea cine”. Judecând după vârsta unora dintre cei aflai la conducere, nu e exclus să fi fost născuți așa, pe câmp (sau în condiții similare), ca animalele. Și ca animalele să gândească în continuare povestea asta (deși nu e obligatoriu, dar încerc cu disperare să găsesc o explicație). Dacă mă-sa s-a putut ridica și munci imediat după expulzarea fătului, dacă n-a primit nimic de la stat ca să-l crească, de ce ar avea mămicile și viitoarele mămici de azi nevoie de ajutor financiar? Da, poate că așa gândesc. Știu oameni care gândesc așa... Unul trăia alături de mine, a murit între timp. Dar ați auzit-o, desigur, și pe Olguța. Să zicem merci că vrea să le dea, că ar putea să nu vrea. Huo!

Animale, pentru că numai animalele atacă un individ deja aflat într-o situație de vulnerabilitate.

Și nu, nu m-am răcorit suficient!