Un nou episod despre comunitate.
O să fac un serial. Ca să arăt că se poate. Ca să înțeleagă cât mai multă lume
că stă în puterea fiecăruia dintre noi să ne aducem contribuția la traiul comun
– căci vrem – nu vrem, e în comun... doar dacă nu trăiți în pădure, pe vârful
unui munte unde nu vă trebuie nimic de la nimeni. Deși chiar și atunci și acolo
vă poate ajunge brațul lung (și nesătul) al statului. Deocandată un stat care vrea
doar să ia, nu și să dea. De ce nu e nevoie să mai dezvolt. În orice caz, cred
că mulți oameni au trăit – mai ales în ultima vreme – sentimentul că au rămas ”singuri
pe lume”, abandonați de cei pe care i-au votat să-i reprezinte, de către
institutțiile care ar trebui să-i ocrotească și chiar garanteze integritatea,
demnitatea, sănătatea, proprietatea etc.
Precum haiducii, am putea să
încercăm să ne luăm soarta în mâini – dar nu mai trăim vremuri în care așa ceva
să fie posibil. Ca persoană singulară să te lupți cu un sistem, cu un aparat...
e o nebunie. Nu doar pentru că nu ai șanse de izbândă, ci și pentru că nu are
sens... Așa că... unde-i unul n-o fi putere, dar unde-s doi... Spunea un om de
bine că singur poți să te enervezi, să înjuri de pe canapea, dar nu te vor auzi
decât, probabil, vecinii... și mai dai și de alte belele. Dar dacă alegi să
vorbești și să te enervezi ÎMPREUNĂ cu altcineva, măcar cei care vor trece pe
lângă voi pe stradă și tot vor auzi. Și dintre aceia poate mai împărtășește
încă unul enervarea voastră și în trei problema răsună mai tare, până mai
departe. Și tot așa...
La atelierul despre implicare
civică despre care am vorbit și în acest articol am fost sfătuiți, dacă dorim să ne implicăm, să căutăm în comunitatea noastră
cum putem să ne implicăm concret. În articolul menționat am povestit că astfel
s-au aliniat planetele că am ajuns la Grupul de Inițiativă Asociația Comunitară
Vâlcea. Dar nu a fost singura inițiativă la care am aderat. Pentru că am auzit
că și în București au apărut grupuri de inițiativă comunitară, am căutat unul
care să aibă aria de acțiune în zona în care locuiesc. Și am găsit. Un grup pe facebook
– Grupul de Inițiativă Civică Kiseleff. Am dat join. Asta era în noiembrie anul
trecut, imediat după atelierul de la Casa Activistului. Am început să văd
despre ce e vorba, de ce și cum se ”agită” câteva persoane și, mai ales, am
aflat despre rezultate. Cândva scriam și eu despre circul oribil pe care îl
provoca instalarea unui târg de weekend în fiecare weekend din vara lui 2017.
M-am enervat și eu și am scris pe facebook, s-au enervat și alți prieteni ai
mei... Dar din toți oamenii care s-au ”împiedicat” de târgul ăla, eu aveam doar
vreo 4-5 prieteni și încă vreo 7-8 cunoștințe – adică oameni cu care mă vedeam
în fiecare zi aproape pe vremea când ieșeam cu fata în parc și cu care
ajunsesem să mă salut și să schimb vorbe. Restul... nu știam ce părere au. Ei
bine... am aflat în acest grup nu doar că erau mai mulți de aceeași părere cu
mine, dar și că au făcut, ca grup, presiuni asupra primăriei până când aceasta
a renunțat la acel târg (spuneam eu că erau tarabe cu vechituri, mici, lenjerii,
ii – cine vine în parc să târguiască lenjerii, frate?). Lucru pe care îl
remarcasem singură, dar nu știam de ce. Apoi am aflat cum acest grup – câteva persoane,
evident – a luat atitudine față de niște frigidere de înghețată rămase de
astă-vară, în care se vedea o mâzgă verzuie, vie chiar, existând pericolul să
reziste până la vara următoare... și acele frigidere au dispărut. S-au purtat
discuții cu comercianții din parc în vederea respectării nu doar unor norme de
sănătate, dar și a celor estetice, care privesc parcul în sine.
Vă
mai povestesc una recentă, legată de ploaia înghețată care a afectat orașul în weekendul
trecut. Pentru ca ADP-ul era depășit (până și cei de la 112 au zis să nu mai
sune oamenii cu reveniri de solicitări, că nu mai fac față), oameni cu inițiativă
din grup s-au mobilizat și au ieșit cu drujbe pe una din străzile de lângă
parc, blocată de copaci căzuți. Au rezolvat problema și s-au bucurat să se
simtă împreună, chiar s-au distrat că oamenii din comunitate au crezut că sunt
de la ADP și îi îndemnau să muncească mai cu sârg, să meargă și pe alte străzi
etc. (Dar n-a pus nimeni mâna să-i ajute.)
Nu știu voi cum sunteți, dar eu,
când văd așa inițiative bune pentru comunitatea în care trăiesc, îmi doresc să iau
parte la ceva atât de frumos și generos. Nu am drujbă și n-am ieșit la deblocarea
străzii, nu m-am dus nici peste angajații de la Primăria de sector ca să le
amintesc să-și facă treaba – încă! – dar vreau să contribui cu ce pot eu. Nu
mi-a zis nimeni să fac nimic, nu m-a pus nimeni să muncesc. Mă ofer să fac ce
pot eu, când vreau eu, cum îmi vine mie bine. Și dacă fiecare dintre cei din
grup ar face așa, ar ieși lucruri frumoase. Pentru comunitate, nu pentru
altceva. Pentru că, așa cum spuneam la început, trăim împreună. Și bunicii
noștri au trăit împreună unii cu alții și aveau și pe vremea lor, și în forma
lor de organizare de atunci, instrumente de sprijin al comunității, al
persoanelor aflate în nevoie. N-a inventat nimic nou, doar ne-am adaptat.
Nu știu cum trăiesc cei care
spun ”nu mă interesează” la tot ce am povestit eu mai sus. Probabil că trăiesc
bine, liniștiți. În bula lor. Foarte bine! Dar dacă vor avea vreodată nevoie de
ajutor, să știe SIGUR că vor găsi în jur oameni care să-l ofere. Fără să
aștepte nimic în schimb. Pentru că nu suntem toți la fel și pentru că oricunde
se găsesc oameni care... VOR, oameni pe care ÎI INTERESEAZĂ. Și asta e bine.
Precizare:
Deși poartă numele parcului – de fapt, al șoselei de lângă parc, Grupul de
inițiativă nu se ocupă de parc. Parcul este locul care îi leagă între ei pe cei
mai mulți dintre membrii grupului (unii au și copilărit în parcul ăsta, nu doar
și-au crescut copiii), în legătură cu care au făcut câteva acțiuni și unde,
probabil, se va aduna grupul și va mai face acțiuni. Dar subiectul grupului
este comunitatea, asta care ne întindem în jurul parcului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu