Școala în pandemie

               

În 11 martie s-a închis școala pe motiv de pandemie. E prima dată când se întâmplă asta, când trăim așa ceva. Deci pentru toți e ceva nou: profesori, elevi, parinți.

Nu știam ce ne așteaptă, cât durează, ce e de făcut pentru a avea efecte cât mai mici asupra procesului ca întreg, asupra noastră, a tuturor... Din acest motiv nici nu s-a pus presiune pe profesori, au lasat lucrurile să meargă după cum s-a putut fiecare adapta: cei care au vrut, au făcut treabă; cei care n-au avut chef, după cum am aflat chiar de la unii dintre ei pe grupurile dedicate, s-au prevalat de ”lipsa cadrului legislativ”. Și n-aveai ce să le spui, aia e. Am aflat că unele licee de prestigiu s-au mobilizat destul de bine, i-au ținut ”în priză” pe elevi. Au ținut, să zicem, la bunul renume câștigat în timp. Altele, mai puțin. Dar e ok, atâta timp cât, într-adevăr, ministerul n-a CERUT.

Și nu avea cum să ceară, de vreme ce sunt încă mulți copii, multe familii care nu au acces la aparatele necesare – telefoane smart, tablete, computere – și internet. Și de ce ar avea, dacă n-au nici ce pune pe masă? E firesc. Dacă aș avea venituri de 500 de lei pe lună sau chiar 1.000 lei nu aș avea ca prioritate să-mi iau tabletă.

Să mai spunem ceva ce poate nu se spune: dacă ai un telefon pe care ți-ai dat tot salariul pe o lună, îți dă mâna să-l dai copilului? Pentru că acesta va începe să butoneze, să instaleze, să dezinstaleze... Cred că e valabil și pentru cei mai mici, dar și pentru cei mai mari. Eu însămi, de când a început pandemia, i-am dat laptopul fiicei mele de 6 ani pentru activitățile de la grădiniță (pentru că da, spre deosebire de instituțiile de învățământ de stat, cele private trebuie să își câștige salariul!) și plâng de cum a ajuns acesta. E cam compromis, vă zic! Plus că norocul meu este acela că am primit laptop de la serviciu, altfel... cum făceam? Acum, că a început școala – haha! – trebuie să împartă acel laptop și cu băiatul cel mare, căci n-am camera la computerul lui. Și tot așa...

Cum spuneam, între timp – adică ieri – s-a întâmplat neîntâmplatul: s-a dat Decizia – școala continuă în online! Cu ceva măsuri – destul de abstracte încă – pentru situația în care copilul nu are acces la aparate și internet. Dar nu mă ocup de situația aia pentru că 1) din fericire nu sunt acolo eu și familia mea și 2) nici cu măsurile alea nu știu cum e.

Deci începe școala în online!

La noi lucrurile s-au întâmplat cam așa: cu orarul. Aseara la ora 8 am primit orarul de la dirigintă pe whatsapp, pe celebrul grup de părinți.  Spăun celebrul pentru că toate bancurile care circulă în online despre grupurile de părinți se întâmplă și la noi pe grup, fără abatere. Conform orarului, deci, cursurile erau programate să înceapă a doua zi – adică azi – la ora 9. Recunosc, a fost un mic șoc. În primul rând pentru copii, care în mod normal făceau ore după-amiaza. Iar în perioada care s-a scurs deja în izolare, pentru ora de engleză, de exemplu, au avut termen-limită pentru predarea unui proiect ora la care se termina ora când mergeau la școală, adică 6 după-amiaza. Acum brusc deveneau elevi care învață dimineață și da, a părut neobișnuit. În al doilea rând, a fost un șoc pentru părinți. De ce? Explic mai jos.

Până la ora 23,22 am stat pe whatsapp înviorând conversația doar eu și un alt părinte ”recalcitrant” (așa ești când tragi la răspundere factorii de răspundere, în situația de față – școala) pentru a lămuri pe ce platforma va avea loc prima oră, la ora 9? Dar a doua, care începea, conform orarului, la 9,45? Nu se știa, diriginta se înfuriase deja pentru că sitația fusese catalogată de părinte ca ”haos”. Între timp, pe grupurile de whatsapp ale copiilor se comunicaseră platformele pentru celelalte 3 ore: Zoom, Discord și Google Classroom. Da, fiecare oră pe altă platformă. Iată, acesta era haosul la care ne refeream noi, părinții. Și citisem despre situația asta pe un grup de părinți pe facebook, unde se plângea o mămică. Memoria telefonului nu ajungea pentru a descărca pe ea toate platformele pe care fantezia profesorilor le alesese.

Revinind la cazul nostru, discuția se amplifica – deși rămăsesem tot numai doi părinți plus adminul grupului care încerca să obțină un răspuns coerent de la școală privind platformele pe care vor lucra copiii începând de a doua zi la ora 9. Răspunsul a venit (femeia ni-l forwarda de pe chat-ul cu reprezentanții școlii): nu există bază legală să ”impună”profesorilor o anumită platformă pentru cursurile pe care acum erau cam obligați să le țină în online.

Ne-am culcat aseară cu răspunsul din partea asociației de părinți că așteaptă ”mâine” răspunsul școlii cu privire la .... platforma pe care se vor ține orele a doua zi dimineață. Nici un semn de la profesorii care aveau acele prime două ore. Nimic!

Azi ne-am trezit cu grijă: ”Vreun semn de la școală?”. ”Nu, nimic”. Până spre a treia oră din orar a fost trimisă lecția de la prima oră pe whatsapp.

Orele 3, 4 și 5 s-au ținut. Pe cele trei platforme deja menționate. Zoom aveam deja instalat. De Discord nu auzisem. Eu fiind într-o ședință de serviciu, copilul s-a luptat singur să dibuiască cum se utilizează Discordul ăsta. I-a luat jumătrate din ora de curs (de jumătate de oră). S-a făcut și prezența. Complicat, pentru că pe Discord doar se aud, nu se și văd. Dar dacă profesorului i s-a părut ok așa și școala nu are cadru legislativ să facă o recomandare măcar.... las’ să se chinuie elevii. Și părinții. Ce, au altă treabă?

După o lună și jumătate de lipsă din peisaj, era de așteptat ca școala să fi reușit să se organizeze cât de cât, MĂCAR în ce privește platforma pe care să lucreze. Sau poate au sperat că nu va fi cazul? Uitați-vă puțin în piață! Firme și organizații care lucrau în offline, doar în offline în decurs de o săptămână-două au trecut cu totul în online. S-a muncit pe rupte (vă spun din interior), s-au făcut platforme întregi de cursuri online, de management al activiății, de.... ce vreți voi. Activități despre care specialiștii întrebați înainte dacă se pot face în online și au spus că nu, acum se întâmplă. În online.

Școala nu trebuia să inventeze ea vreo platformă contra-timp. Acestea există. Ar fi putut, cred eu, timp de o lună și jumătate să facă o cercetare de piață să vadă care e mai potrivită și, așa cum decide ce manual să folosească la fiecare materie, să decidă și ce platformă să foplosească toți profesorii ei pentru desfășurarea cursurilor online. Mă refer la o decizie la nivel de școală, dacă ministerul nu a putut să ia decizia el – și mi se pare normal să nu facă asta. Chiar nu era ceva imposibil. O recomandare, atât, din partea conducerii. La cât de obișnuiți erau profesorii cu digitalul anterior, cred chiar că le prindea bine să le facă cineva avizat o recomandare. Dar... nu există cadru legislativ.

Am auzit acest argument pe grupurile de profesori încă de la începutul stării de urgență. Când continuarea orelor în online era doar opțională. Și unii o făceau. Dar au fost destui care le-au atras atenția celor care o făceau că... nu există cadru legislativ. Dar să vedem.... de exemplu, pentru folosirea telefoanelor la clasă de către profesori există cadru legislativ? Pentru comunicarea pe whatsapp cu copiii existp cadru legislativ? Și totuși se fac.

De ce să faci toate astea: cursuri online, recomandări la nivel de școală pentru o platformă unică de lucru pentru profesori și elevi, comunicarea cu elevii și părinții? Păi... pentru că asta e jobul. Da, într-o formă nouă. Și nereglementată suficient sau optim. Dar show must go on pentru că și salariile au mers mai departe, nealterate.

Și poate nu strică să aruncăm o privire în jur, să vedem ce se întâmplă în viața reală. În viața reală mulți, foarte mulți oameni au rămas fără afaceri, fără locuri de muncă, fără salarii, fără bani. Mulți sunt în șomaj tehnic – și vă asigur că nu e vesel! Printre cei despre care vă spun sunt părinții copiilor. Nu profesorii. Ne bucurăm pentru ei dar.... dincolo de lipsa solidarității sociale care e un subiect mult prea sensibil și guvernarea nu a vrut să-și pună bugetarii în cap, nu primim nimic la schimb? Cum ar fi... să-și facă treaba?

Pe mine mă sună săptămânal șefa să mă întrebe la ce lucrez în săptămâna respectivă iar de dimineață am făcut raportul lunar. Am și raport zilnic de făcut, îl completez online la sfârșitul zilei. Și le fac pe toate, pentru că vreau să mă plătească. Nu e normal?

Photo by Pixabay